Alexandru UIUIU
THE BOOKS
Alte cărţi publicate de Alexandru UIUIU
Felia amară povestiri,
cartea de debut, apărută la Sibiu în anul 1994, la Editura Euphorion, lector de carte Iustin Panţa,
coperta Mircea Stănescu
"Scrisă fără grabă, cu lentoare, în aşteptarea unui miracol care să învingă aşteptarea, cartea ne învaţă că orice dictatură nu moare decît în aparenţă, în esenţă rămîn aceleaşi reacţii gregare, aceleaşi cămăşi murdare, aceeaşi oameni nefericiţi sau prea sătui. Demascarea în sensul propriu zis al cuvîntului începe din momentul în care nu se mai pune în discuţie condiţia social-politică a unui individ ci condiţia sa psihologică, proiectată pe un ecran metafizic.
Problema care se pune la sfîrşitul unei asemenea lecturi este aceea dacă îi poţi convinge pe ceilalţi să citească această carte. Nu conţine nimic spectaculos, şocant, dar, furat de ea, nu te mai gîndeşti la ziua de mîine.
Dan Stanca
"Scrie cu plăcere dar fără prea mare încredere. Scrie însă cu cerneala adevărului interior şi al bunului simţ. Nu ridică niciodată vocea pentru că nu se crede ascultat"
Tania Radu
Aşteptînd-o pe Godette
teatru,Editura Grinta,Cluj Napoca, 2002
conţine piesele : "Aşteptînd-o pe godette sau Marea Scofală"/"Nu ai să înţelegi nimic sau Cît teatru e în Teatru"/ "Zeul"/"Pragul"/"De Ziua Naţională"
Convenţional, Alexandru Uiuiu ar putea fi socotit drept un reprezentant al dramaturgiei postabsurde, la un loc cu Matei Vişniec ori Mrozek, de pildă. O astfel de încadrare ar fi, totuşi, limitativă, pentru că piesele lui Uiuiu depăşesc nivelul postabsurdului, cultivând o tentaţie parabolică specifică unei anumite formule dramatice româneşti, reprezentată de Ştefan Zicherşi Cornel Teulea. Mai mult, la Alexandru Uiuiu absurdul capătă uneori dimensiuni apocaliptice, prin amplificarea stupefiantă a deriziunii. Aşa se întâmplă în Aşteptând-o pe Godette sau în Zeul;în alte texte se regăseşte un paroxism ontologic ce frizează patologicul(De Ziua Naţională sau Pragul).Pe de altă parte dramaturgul se dovedeşte un atipic.
Spiritul ludic al scriitorului se conturează în apelul livresc (mixajul de fragmente din texte clasice, în Cît teatru e în teatru) ori îngroşarea grotescă a unor secvenţe( prima scenă din De Ziua Naţională). Un soi de scrîşnet auctorial pare să submineze toate aceste texte dramatice, amare dincolo de orizontul comic pe care îl avansează.
Claudiu Groza
Socrate Poetul
prozo poeme, Editura Charmides,Bistriţa, 2000
"Tensiunea ideatică din aceste “prozopoeme” reiese mai ales din prezenţa tuturor mărcilor distinctive ale unui dialog platonic, transpus în grilă poetică; adevărul se naşte încet, exasperant de lent, din încordarea gândului de a se regăsi pe sine şi de a-şi afla o bună situare în lume, se naşte în spaţiul dinamic de întâlnire a întrebării şi a răspunsului. Cu toate acestea, dialogul e, aici, mai mult insinuant ori subiacent, presupus, mai curând decât explicit, iar din orizontul de mister pe care îl impune şi întreţine se naşte o adevărată maieutică a sentimentului iubirii, circumscris în imagini de tulburată concreteţe sugerând, în acelaşi timp, o dialectică a depărtării/ apropierii fiinţei iubite, într-un contur ontologic bine lămurit, însă. Imagini ale diafanităţii, înnădind sublimitatea şi savoarea concretitudinii, sunt desenate în peniţă fragilă, uşor livrescă, expunându-se astfel un ceremonial al iubirii înscenat prin virtuţile alegoriei şi ale simbolului de iz cultural. "
Lucian Boldea
"În poetica aici expusă, luînd locul unui Socrate cu valenţe poetice, Alexandru face o traducere a limbajului masculin în limbaj feminin în speranţa refacerii punţilor de comunicare metaforică şi a obţinerii unui armistiţiu în cel mai vechi război al omenirii – cel dintre bărbat şi femeie"
Iustin Panţa
Ridicarea în genunchi
roman, Editura Albatros, Bucureşti, 1999
"Atîtea asemănări şi totuşi aceeaşi mare deosebire. Sigur, scriitura face diferenţa. Uiuiu e mai mare în branşa lui decît toţi scenariştii reuniţi la un loc. Gustul public sexualizat decide însă: femeile se vor uita în continuare la serial..."
Dan Silviu Boerescu
"Un talent narativ autentic şi viguros a cărui şansă stă, credem, în capacitatea de a se subordona realului şi de a-i sesiza şi exprima totodată temele. "
Ileana Urcan
Sfîşierea sau A doua venire, povestiri
Ed.Grinta, Cluj Napoca
"Alexandru Uiuiu scrie o proză plină de semnificaţii ţinută în frîul ironiei, a seriozităţii nedisimulate"
Eugenia Tudor-Anton
"Tînărul Alexandru Uiuiu a cărei semnătură am reţinut-o din reviste precum Vatra, Euphorion, Contemporanul, Minerva, Cadran, nu se sfieşte să atace şi temele filosofice, dar fără ostentaţie ba chiar cu un subtil şi binevenit umor."
Ada D. Cruceanu
Ţara Ascunsă, roman în fărîme
partea I, Zile pe Someş
Ed Charmides, Bistrita, 2010
"Maxima de căpătâi a romanului care ascune toată înţelepciunea comunităşţii dupa care toţi se ghidează, că vor, că nu vor (doar nu e după capul lor, ci al lui Dumnezeu!), este compusă din două părţi, rostită clar de Ghiţă, cel pe care revoluţia l-a prins ca vânzător la magazinul forestier din capul Văii Strîmbii, magazin peste care ipochimenul, imediat în 1990, s-a facut patron cu acte în regulă, care cugetări, după ce vechi clienţi i-au cerut de băut “numai ca oamenii să se vadă beţi”, au fost: “Asta e ca aia: să murim odată, să ne vedem scăpaţi! Si ca aia, că marea întrebare a românului e dacă există viaţă înainte de moarte!”
Romanul “Tara ascunsa” de Alexandru Uiuiu are toate şansele să se închege ca operă despre ţăranul român si satul românesc sau mai degrabă despre ce a mai rămas din acestea, vieţi care, din păcate, nu mai au nici măcar cu ce să semene, ori despre ce să ne amintească."
Virgil Raţiu
